Decizia Curții Supreme pe care o aștepta toată lumea! Este oficial: cine deține Cupa Campionilor Europeni din 1986?
Verdictul a fost dat. Spiritele s-au liniștit. Iar pentru prima dată după ani de zile, răspunsul nu mai ține de opinii, interpretări sau continuitate sportivă. Este o chestiune de drept.
Cupa Campionilor Europeni din 1986 aparține CSA Steaua București.
Asta e tot. Acesta este titlul știrii. Și este acum oficial în ochii UEFA.
Să clarificăm ce înseamnă acest lucru, deoarece confuzia din jurul acestei saga a fost întreținută deliberat de unii. Nu este vorba despre cine „se simte” succesorul acelei echipe legendare. Nu este vorba despre ce club joacă în prezent în SuperLigă sau care poartă numele „Steaua” pe emblemă. Este vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) din România și despre decizia ulterioară a UEFA de a o recunoaște.
UEFA s-a pronunțat
Ani la rând, site-ul FCSB și suporterii săi au revendicat Cupa Campionilor Europeni din 1986 ca fiind a lor. Aceasta figura în palmaresul lor. Făcea parte din strategia lor de marketing. Era, în viziunea lor, „bijuteria coroanei” unei moșteniri pe care o preluaseră.
Lucrurile s-au schimbat în octombrie 2025. Mai întâi discret, apoi oficial, UEFA și-a actualizat evidențele. Cupa Campionilor Europeni din 1986 nu mai este atribuită FCSB-ului. Acum figurează acolo unde a aparținut întotdeauna din punct de vedere legal: la CSA Steaua București.
Întrebată despre acest lucru, UEFA a oferit un răspuns surprinzător de simplu. Un reprezentant de la Nyon le-a declarat jurnaliștilor: „După cum probabil știți, o instanță din România a pronunțat o hotărâre definitivă în această chestiune, în urmă cu câteva luni.”
Nu este o declarație politică. Nu este un favor făcut clubului Armatei. Este vorba despre conformarea cu o decizie judecătorească obligatorie.
Ce a decis, de fapt, instanța
Să analizăm hotărârea ÎCCJ, deoarece detaliile contează. Instanța a stabilit o linie de demarcație clară în istoria clubului Steaua București:
1947 – 1998: Întregul palmares sportiv – trofee, titluri și distincții – aparține CSA Steaua București, clubul aflat în proprietatea Ministerului Apărării Naționale.
2003 – prezent: Doar distincțiile obținute începând cu anul 2003 aparțin FCSB, entitatea controlată de George Becali.
Cupa Campionilor Europeni din 1986 a fost câștigată pe 7 mai 1986, la Sevilla. Aceasta se încadrează fără echivoc în prima perioadă. Prin urmare, aparține CSA Steaua.
Instanța nu a afirmat că FCSB este „succesoarea sportivă” într-un mod care să-i confere dreptul asupra trofeelor istorice. Dimpotrivă, a susținut contrariul. Trofeele din acea epocă aparțin clubului care le deținea în momentul câștigării lor.
Trofeul se află în Ghencea
Există o dimensiune fizică a acestei chestiuni pe care FCSB nu o poate contesta. Trofeul Cupei Campionilor Europeni în sine – sau, mai exact, replica primită de câștigători în acea epocă – se află în muzeul din Ghencea. Acolo a stat dintotdeauna. Aparține CSA Steaua.
FCSB nu l-a deținut niciodată. Clubul și-a asumat meritul victoriei, dar nu a intrat niciodată în posesia trofeului propriu-zis.
Reacția FCSB: Confuzie și tergiversare
FCSB a reacționat așa cum o face întotdeauna când se confruntă cu realitatea juridică: trimițând avocați și emițând comunicate.
Clubul a solicitat oficial „clarificări” din partea UEFA cu privire la motivul pentru care trofeul a fost eliminat de pe pagina sa. Avocatul clubului, Adrian Căvescu, a susținut că FCSB rămâne „continuatoarea activității sportive și competiționale” a echipei din 1986 și că este singura entitate recunoscută de UEFA și de Federația Română de Fotbal ca participantă la competițiile UEFA.
Acest argument ignoră complet esența problemei.
Recunoașterea juridică a unui brand, a unui nume sau a unei entități sportive nu echivalează cu dreptul de proprietate asupra activelor istorice. O companie își poate schimba numele și își poate continua activitatea. Însă, dacă o instanță decide că acea companie nu a deținut niciodată un anumit activ – și că revendicarea activului respectiv a fost nejustificată –, atunci schimbarea numelui nu transferă automat dreptul de proprietate. ÎCCJ a stabilit că CSA Steaua nu a renunțat niciodată, în mod legal, la palmaresul din perioada 1947–1998. Argumentul FCSB privind „continuitatea” se prăbușește în urma acestei decizii.
De ce contează acest lucru dincolo de granițele României
Cazul are implicații care depășesc cu mult granițele României. El stabilește un principiu care ar trebui să fie evident, dar care a fost obscurizat de ani de zile de manevre juridice: istoria sportivă nu este o marfă care poate fi cumpărată, vândută sau însușită prin simpla înregistrare a unei mărci.
Atunci când un club se separă de organizația-mamă – așa cum a făcut secția de fotbal a Stelei în 1998 – acesta nu preia automat și istoria entității-mamă. Trofeele, recordurile, moștenirea: toate acestea aparțin entității care le-a obținut, cu excepția cazului în care există un transfer legal, clar definit.
FCSB nu a prezentat niciodată dovada unui astfel de transfer. ÎCCJ a confirmat că un asemenea transfer nu există.
Fluierul final
Timp de aproape patru decenii, Cupa Campionilor Europeni din 1986 a fost simbolul celei mai glorioase seri din istoria fotbalului românesc. Cele patru lovituri de departajare apărate de Helmuth Duckadam. Golurile marcate de Marius Lăcătuș și Gavril Balint. Prima echipă din Europa de Est care a ridicat trofeul.
Acea seară a aparținut clubului Steaua București. Clubului care a intrat pe teren la Sevilla. Clubului aflat în proprietatea armatei. Clubului care a câștigat.
Ea continuă să aparțină acelui club. Nu unui succesor.