„Nu o să ghiciți niciodată cele trei cuvinte pe care Gigi Becali tocmai le-a folosit pentru a-l descrie pe jucătorul nostru vedetă – oare se pregătește un transfer-șoc?!”
Suporteri ai fotbalului, trageți aer în piept.
Știu – de fiecare dată când „cel mai mare fan” al nostru din Pipera apare într-o emisiune în direct, pulsul vă crește automat. El este „pisica lui Schrödinger” a lumii noastre fotbalistice: până nu urmărești efectiv emisiunea, nu știi niciodată dacă Gigi Becali urmează să comande o statuie pentru un jucător sau să-l trimită la echipa a doua să numere furnicile.
În emisiunea de noapte de ieri, patronul FCSB și-a îndreptat din nou tirul asupra atacantului nostru vedetă, Daniel Bîrligea.
Ne așteptam la o analiză echilibrată a pieței de transferuri. În schimb? Am avut parte de o „izbucnire emoțională” clasică în stilul Becali. După o prestație dezastruoasă în prima repriză – da, știu, asta e practic regula la noi – Gigi a pus mâna pe telefon și a aruncat o „bombă” în direct.
Cuvintele folosite pentru a-l descrie pe atacantul care a marcat 33 de goluri pentru noi în ultimii doi ani nu au fost „geniu”, „de neatins” sau măcar „adecvat”.
Cele trei cuvinte folosite au fost:
„Pleacă, bă, de aici.”
Stați puțin – știu la ce vă gândiți. Credeți că chiar o să-l vândă? Credeți că Frosinone sau vreun club arab e pe cale să ia cu asalt sediul din Pipera, cu carnetul de cecuri în mână?
Calmați-vă; puneți medicamentele pentru inimă înapoi în sertar.
Clasicul Becali: furia e urmată de un calcul rece
Dacă ați crezut cu adevărat că tirada de aseară însemna sfârșitul aventurii lui Bîrligea la FCSB, înseamnă că sunteți noi în rândul suporterilor acestei echipe.
Haideți să vă explic contextul din spatele acestei „emisiuni de noapte”. Din câte am înțeles, Gigi era furios din cauza prestației „cu capul în nori” a lui Bîrligea – fie că a fost vorba de meciul cu UTA sau de o altă partidă recentă. L-a acuzat pe atacantul de 26 de ani că este cu gândul la echipa națională, că joacă „la mișto” și că îi lipsește stilul său caracteristic, plin de agresivitate și combativitate.
Pentru Becali, păcatul de neiertat nu a fost ratarea golului, ci lipsa de „pasiune pentru meserie”. A tunat la telefon: „Nu ești nicio vedetă; ești un jucător care se bazează pe forță fizică și viteză. Dacă nu alergi până îți sar capacele, nu ești nimic!”
Însă există un detaliu crucial pe care majoritatea fanilor înrăiți, orbiți de furie, l-au trecut cu vederea: Becali nu punea, de fapt, la cale un transfer.
De ce nu a avut loc acea „mutare-șoc”?
Pentru că Gigi îi cunoaște valoarea lui Bîrligea mai bine decât oricine, mai ales după ce afacerea cu Frosinone a picat.
Să analizăm cronologia evenimentelor. Nu cu mult timp în urmă, patronul se lăuda cu o manevră financiară genială: împrumutarea lui Bîrligea la italieni – încasând 1,5 milioane de euro pe loc, plus alte 3,5 milioane dacă Frosinone evita retrogradarea. A recunoscut chiar deschis că unul dintre motivele vânzării lui Bîrligea era eliberarea de fonduri pentru transferul lui Denis Drăguș.
Dar acum? Situația s-a schimbat. Probabil că italienii s-au răzgândit după ce au văzut „evoluțiile sale dezastruoase” din meciurile recente. Chiar Becali a spus-o direct: „Italienii nu sunt proști; cine ar vrea să scoată milioane din buzunar după ce l-au văzut jucând așa?”
Așadar, când a răbufnit la televizor strigând „Pleacă!”, el făcea, de fapt, ceea ce știe cel mai bine: punea presiune pe jucător, creând în același timp o cortină de fum pentru lumea exterioară.
Este un război psihologic tipic stilului Becali. Încearcă să-l trezească la realitate pe Bîrligea, care începuse să se complacă în autosuficiență. Are nevoie să revină „bestia” care a marcat golul victoriei în prelungiri împotriva celor de la Botoșani – nu somnambulul care „se gândea la echipa națională” în timp ce juca împotriva UTA-ei. Cifrele nu mint, iar amintirile pot fi la fel de necruțătoare.
Să nu uităm, vorbim despre un atacant care a contribuit la 41 de reușite (33 de goluri și 8 pase decisive) în 80 de meciuri. A fost o piesă esențială în parcursul nostru spre titlul de campioni.
Dar tocmai aici e problema. Becali consideră că trofeul de campion – și laudele care au venit odată cu el – l-au făcut pe Bîrligea să i se urce succesul la cap. El crede că atacantul și-a pierdut acea foame de reușită care, cândva, l-a propulsat din anonimat în topul marcatorilor campionatului.
Și iată care este dilema.
Becali a ales umilirea publică în detrimentul dialogului privat. Este o tactică de management de modă veche: uneori funcționează (stimulând orgoliul jucătorului), dar alteori are un efect contrar spectaculos (lăsându-l pe jucător demoralizat și gata să ceară transferul).
Având în vedere că Becali nu poate, în mod realist, să aducă un înlocuitor chiar acum (tocmai se plângea că nu găsește *niciun* atacant – spunând că ar plăti o avere pentru unul, dacă ar fi nevoie), are nevoie de Bîrligea. Are mare nevoie de el.
Voi decideți: în meciul cu Benfica, ar trebui trimis pe bancă sau păstrat în primul unsprezece?
Așadar, dragi cititori, aceasta este situația în care ne aflăm.
Patronul nostru – care într-un moment spune: „Vând tot și văd ce se întâmplă”, iar în următorul amenință că dă afară un jucător pentru o singură pasă greșită – a început iarăși cu ale lui.
Voi ce credeți?
Joacă Gigi pur și simplu jocul său preferat – folosind presiunea mediatică pentru a motiva un jucător – și va răspunde Bîrligea cu goluri în meciul următor? Sau oare…
